Ratonii amenință biodiversitatea Europei. Cercetătorii germani cer măsuri urgente

Ratonii, la un pas să fie un pericol în Germania

Ratonii se alătură viespilor asiatice, ibișilor și anumitor tipuri de alge ca specii invazive care pun în pericol biodiversitatea Europei. Potrivit Euronews.com, aceste animale, odată considerate drăguțe în fauna europeană, au devenit o amenințare serioasă pentru ecosistemul Germaniei.

O nouă lucrare științifică publicată în Ecological Indicators atrage atenția asupra urgențelor necesare pentru combaterea acestei probleme. Autorii argumentează că ratonii provoacă daune semnificative florei și faunei native, iar dezinformarea amplifică această situație.

Populația de ratoni din Germania

Se estimează că în prezent există până la două milioane de ratoni în Germania, în ciuda eforturilor de control al animalelor. În zonele urbane precum Kassel, care are una dintre cele mai mari densități de ratoni din Europa, există peste 100 de exemplare nocturne la fiecare 100 de hectare.

Cercetătorii avertizează că această explozie a populației a declanșat pierderi alarmante în rândul speciilor locale. Conform Euronews.com, ratonii nu sunt doar animale oportuniste, ci și prădători eficienți care jefuiesc cuiburi, distrug ouă și pui și manifestă ceea ce oamenii de știință numesc o „frenezie de vânătoare” în habitatele sensibile.

Recomandări

Dorin Tudora, directorul CONPET, plătit cu 14.000 de euro lunar. Și-a prelungit mandatul printr-un șiretlic legal: „Nici n-am reușit să procesez informația”

Mituri despre populațiile de ratoni din Germania

Studiul, condus de cercetători de la Universitatea Goethe și Centrul de Cercetare Senckenberg pentru Biodiversitate și Climă, a urmărit să identifice diferitele etape ale înmulțirii ratonilor în Germania.

„Documentăm un declin dramatic al speciilor sensibile în zonele cu densități mari de ratoni”, spune dr. Norbert Peter, care conduce ZOWIAC, proiectul comun care a inițiat această cercetare.

Răspândirea rapidă a ratonilor a fost însoțită de dezinformare persistentă. Potrivit miturilor populare din Germania, se spune că vânătoarea i-ar face pe ratoni să se înmulțească mai repede. Conform autorilor, multe dintre aceste idei își au rădăcinile în studii vechi și depășite sau aplicate greșit.

„Aceste mituri au consecințe în lumea reală”, avertizează dr. Dorian Dörge, coordonatorul științific al proiectului. „Ele împiedică măsurile de protecție necesare și astfel pun în pericol speciile native deja amenințate”, a mai adăugat el.

Recomandări

LIVETEXT Liderii PNL, mesaj unanim la Congres: Nu mai putem să mințim oamenii. E nevoie de reforme reale / Nicușor Dan: Românii nu ne vor mai ierta

Percepțiile joacă, de asemenea, un rol puternic. Cercetările arată că figurile fotogenice și comportamentul jucăuș al ratonilor contribuie la o puternică susținere în rândul publicului, iar astfel, eforturile de conservare bazate pe știință sunt diminuate.

Soluții propuse pentru combaterea problemei

Pentru a inversa daunele, cercetătorii solicită planuri de control coordonate, inclusiv creșterea vânătorii în zonele sensibile, finanțare federală și îmbunătățirea educației publice.

„Trebuie să implementăm în mod consecvent cerințele legale pentru protecția speciilor”, spune profesorul Sven Klimpel, autorul principal al studiului, „și să nu le lăsăm să fie anulate de simpatia pentru animalele carismatice”.

În urmă cu câțiva ani, cinci ratoni au fost adevărate vedete într-o fabrică de avioane din Canada. Animalele drăgălașe s-au înmulțit și au format un nou cămin în incinta fabricii, ducând nu doar la amuzamentul angajaților, ci la panică și motive reale cu privire la eventualele pagube pe care le-ar fi putut crea în avioane.

Recomandări

Suma fabuloasă scoasă din fondul de rezervă în 2024 pentru a plăti salariile crescute ale magistraților

Specii de ratoni care amenință biodiversitatea Europei

Ratonii din Germania nu sunt singurii „invadatori” ai continentului. UE se confruntă cu un număr tot mai mare de specii alogene invazive, de la alge și pești otrăvitori care populează acum Mediterana până la așa-numitele viespi ucigașe.

Astăzi, peste 12.000 de specii sunt prezente în Europa, conform Comisiei Europene. Până la 15% dintre acestea sunt considerate invazive.

Aproape 90 dintre ele sunt desemnate ca fiind „de interes pentru Uniune”, ceea ce înseamnă că statele membre sunt obligate legal să prevină introducerea lor, să monitorizeze răspândirea și să le controleze sau să le eradicheze.

Costuri și impact economic

Aceste animale costă Uniunea Europenă aproximativ 12 miliarde de euro pe an, potrivit Comisiei. La nivel global, speciile invazive provoacă pagube de aproape 400 de miliarde de euro.

La fel ca ratonii, unele ar putea să nu pară invazive. De exemplu, ibisul sacru african – o pasăre venerată în Egiptul antic – declanșează acum alarme în rândul oficialilor europeni. Pasărea s-a răspândit rapid în nordul Italiei, vânând amfibieni, precum și ouăle, și puii altor specii, cum ar fi cocostârcul.

Ambele cazuri arată că combaterea speciilor invazive necesită o abordare multilaterală, care poate fi la fel de mult despre confruntarea concepțiilor greșite, cât și despre gestionarea ecosistemelor.

Ce mănâncă un raton sălbatic

Ratonul este un animal omnivor, ceea ce înseamnă că are o dietă foarte variată și adaptabilă. Iată ce mănâncă în mod obișnuit și cum arată dieta unui raton sălbatic:

• Fructe și legume: mere, struguri, fructe de pădure, porumb, dovleac, nuci, semințe
• Insecte și nevertebrate: gândaci, viermi, melci, păianjeni
• Animale mici: șoareci, șopârle, broaște, ouă de păsări, pești mici
• Resturi alimentare: ratonii sunt cunoscuți pentru faptul că scormonesc în gunoaie și consumă resturi de mâncare umană
• Alte surse: uneori consumă și mici crustacee sau moluște în zonele apropiate de apă.

Ratonii sunt oportuniști și consumă o gamă largă de alimente, de la plante și fructe până la animale mici și resturi, ceea ce le permite să supraviețuiască în diverse medii, inclusiv în apropierea zonelor locuite de oameni.

Cât timp trăiește un raton sălbatic

Ratonii trăiesc, în medie, între 2 și 3 ani în sălbăticie, deși durata lor de viață poate varia în funcție de condițiile de mediu, prădători și accesul la hrană.

În captivitate, unde sunt protejați de pericole și primesc îngrijire adecvată, pot ajunge să trăiască chiar și până la 5-7 ani. Adaptabilitatea și stilul de viață oportunist influențează însă mult speranța lor de viață în natură.