Captivii și necaptivii guvernării fantastice Bolojan

Și imediat după aceea (pachetul de reformă fiscală nu fusese încă adoptat de guvern și asumat în fața Parlamentului), acțiunile guvernamentale au ținut să confirme întru totul această teorie.

Stoarcerea captivilor

Suntem captivi toți care trebuie să plătim TVA standard majorat de la 19% la 21%, doar pentru ca politicile de stat să încurajeze în continuare evaziunea TVA (trei lei din fiecare 10 rămân în alte buzunare, nefiscalizați). 

Cu alte cuvinte, suntem storși tot cei care plătim. Nu sunt captivi cei care nu plăteau 19% și, evident, nici 21%, autorii golului de TVA beneficiind de un plus de avantaj competitiv.

Este captivă o bună parte din economia României, care în condițiile ieftinirii dolarului și petrolului (și ar trebui să plătim prețuri mai mici la pompă), la noi se scumpesc, cu consecința pierderii de putere de cumpărare și de competitivitate.

Sunt captive toate companiile corecte, care au văzut impozitul pe dividende majorat, într-un ritm amețitor, de la 5%, la 8%, apoi 10% și de la anul la 16%. 

Nu sunt captive firmele „sărace” (cu pierderi de la înființare), cu patroni „bogați”, gen firmele de raft ale nepoților de premieri.

Sunt captivi toți profesorii și medicii, care se văd obligați să presteze muncă forțată (creșterea normei didactice, extinderea programului de lucru). 

Recomandări

Dorin Tudora, directorul CONPET, plătit cu 14.000 de euro lunar. Și-a prelungit mandatul printr-un șiretlic legal: „Nici n-am reușit să procesez informația”

Nu sunt captivi titularii de sinecuri (gen puzderia de consilieri sau decidenți de prin BNR sau de prin ASF), cauționați, printr-o declarație care pare ireală a celui de-al cincilea vicepremier, care e totuși real: „Acesta este un apel pe care îl fac acum către toți cei care câștigă peste președintele României să renunțe la un procent din veniturile lor până la sfârșitul anului viitor, voluntar”. 

Pentru orice om care a lucrat măcar o zi în sectorul privat, declarația este „ireală”. Pentru ei și pentru toți ceilalți este doar încă o dovadă că „reforma” se face prin „mulgerea” celor corecți, dar captivi. Pe necaptivi, doar îi rugăm frumos.

Sunt captivi toți pensionarii, cu pensiile înghețate și în 2025, și în 2026, în condiții în care se prefigurează inflație de 10% și recesiune deplină. 

Mai mult, pentru ei, cu venituri înghețate vreme de doi ani și lăsați la damblaua inflației, s-a mai pus și o creștere a taxării pe pensii – prin introducerea contribuției de asigurări de sănătate (CAS), peste un anumit nivel, ca „să crească baza de impozitare”. 

Niciun gând să meargă după cei până la un milion de români (estimare în baza gradului de ocupare a forței în vârstă de muncă din România, al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană). Ei vor presta în continuare muncă „informală” (deci nefiscalizată) și dovedindu-se, în continuare, necaptivi – urmare a politicilor de stat care încurajează astfel nemunca.

Recomandări

Rețeaua „Salvador”. Grupul de firme fantomă care a obținut contracte pe bandă rulantă cu o unitate militară din Constanța în plin război la graniță

Sunt captive toate familiile cu copii a căror alocație de stat a fost deja înghețată și care va rămâne înghețată și la anul. La fel și părinții aflați în concediu de creștere a copilului, care sunt storși de încă o taxă (realmente taxă, nu contribuție), prin obligarea lor la plata CAS, în timp ce copiii se nasc deja datori vânduți.

Suntem captivi toți cei cărora, în urma jocului politic al lui Mugur Isărescu dintre cele două tururi prezidențiale (de după alegerile demo), tocmai ne-au fost „resetate” dobânzile la credite, în plus, cu cel puțin un punct procentual – și așa cele mai mari din toată Uniunea Europeană. 

Câți dintre noi au primit în iulie mesajul de la bancă, privind resetarea ROBOR la nivelul de 7,11%? De la 5,98% în ianuarie 2025, când situația era fix aceeași, în baza unui buget mincinos făcut de „tăticii” celor care au clocit și actuala coaliție de guvernare. 

Și de ce Mugur Isărescu a așteptat, tot politic, în opinia mea, ca să nu mai scumpească dobânzile din piață (menținându-le totuși înalte) decât după resetarea dobânzilor la un nivel mai mare?

Este simplu: pentru că țarul politicii monetare a promis „capitalurilor vagaboande” exact asta: dobânzi înalte și cursul cum au stabilit.

Recomandări

Suma fabuloasă scoasă din fondul de rezervă în 2024 pentru a plăti salariile crescute ale magistraților

Probabil că sunt primul economist care am lansat sintagma, în urmă cu cinci ani, în iunie 2020, că, și în situația în care nu am fost retrogradați la „junk”, dobânzile sunt deja acolo. 

Ceea ce înseamnă că în ultimii cinci ani, dobânzile României au fost ținute de la „junk”, spun eu, deliberat de țarul politicii monetare și de titularii de politică fiscală. 

Cu consecința majorării cheltuielilor cu dobânzile pentru datoria publică în mai 2025 față de mai 2024 cu 43%, până la 23 de miliarde de lei (aproape un miliard de euro pe lună), și la peste 1,2% din PIB (spre 3% din PIB doar dobânzi la finalul anului 2025).

O mai spuneam clar și în octombrie 2024, aici, în Libertatea, în articolul în care arătam că Botswana are dobânzi mai mici decât România, la fel Albania (care era la junk), Bulgaria, evident, Grecia. 

Datoria publică a Greciei este de 180% din PIB, a României, de aproape 60%, dar Grecia se împrumută la prețuri la jumătate față de România. 

Spuneam atunci: „România plătește deja prime de dobândă ca și când ar fi la categoria junk de o bună perioadă. Pentru că decidenții politic români, sfertodocți în ale economiei, își manifestă încă apetența pentru a decapitaliza economia națională”.

După nouă luni, urmașii lor sau aceiași, întruniți în „guvernarea Bolojan”, mai dau un șut decapitalizării economiei românești. Storcându-i pe contribuabilii corecți și captivi, fără nicio reformă bugetară reală, și favorizându-i implicit pe ceilalți.

O să îmi rămână mult timp în minte siguranța „milițienească” a premierului Bolojan care explica, la întâlnirea sus-menționată de săptămâna trecută, spre exemplu, despre cazul în care în urma unui dezastru natural, guvernul român a venit cu măsuri de subvenționare a companiilor din HORECA, din acea zonă (ajutoare bănești gratis, ca să compenseze cifra de afaceri), și, surpriză, companiile respective nu prea aveau cifră de afaceri. 

Cu alte cuvinte, sugera despre anumite încasări care se făceau în HORECA, prin încasări pe sub mână, cu consecința unor cifre de afaceri minuscule. Am privit atunci exemplul ca pe unul anecdotic – Ilie Bolojan dorea să convingă că este imperios necesar ca TVA în HORECA să crească de la 9% anterior „pachetului”, la viitoarea cotă standard, de 21% (și nu doar la noua cotă redusă, dar majorată, de 11%). Cu alte cuvinte, Bolojan era ferm că în HORECA se face evaziune și că trebuie plătit TVA cotă standard.

Necaptivii și „datul boului”

Surpriză însă: după ședința de guvern, noua TVA pentru HORECA, argumentată ca fiind imperios necesară la 21%, rămâne la 11%. 

Modificarea mi-a adus aminte de una din taxele medievale despre care am mai scris: „datul boului” – obligația de a da câte un bou la nașterea unui nou principe sau moștenitor al acestuia. 

Au dat cei din HORECA vreun „bou” Guvernului Bolojan, care a fost astfel îmbunat să tolereze „evaziunea” pe care cu doar câteva ore înainte o argumenta și blama (pe vorbe) și să își înghită argumentația?

Au dat și cei din industria jocurilor de noroc vreun „bou” aceluiași Guvern Bolojan, din moment ce, tot în câteva ore, impozitul pe câștigurile din jocurile de noroc, ce urma să fie majorat la cota standard de impozit pe venit (10%), a fost redus la 4%?

Eu nu argumentez aici dacă e necesar TVA standard sau redus la HORECA sau o anumită cotă de impozit la veniturile din jocuri de noroc, dar mă întreb, legitim, cum oare „s-a sucit” domnul Bolojan, în doar câteva ore, în cele două situații?

Iar singura explicație pe care o găsesc este că i-o fi explicat cineva pe holuri cum stă treaba. Și că totuși politica de stat a noului Guvern trebuie să fie stoarcerea contribuabililor corecți (și captivi) și avantajarea în continuare a „necaptivilor”. Pentru că, așa cum spunea Nicolae Iorga, „dragă, doar boul e consecvent în viață”.

Și, în plus, mai pot face o apreciere personală: Guvernul Bolojan se dovedește extrem de consecvent în „stoarcerea” celor corecți – marea majoritate a populației. 

Pentru necaptivi, inconsecvența e o dovadă de înțelepciune.

Foto: Hepta