Fapte ne trebuie nouă, când avem atâta agitație și atâta propagandă?

E greu să găsești trei indivizi umani la care să nu emiți obiecții nici în Guvernul Ilie. Nu există!

Bine măcar că vin războaiele mondiale să ne curme chinul.

Combaterea risipei prin risipă – iată o teză economică nouă și contribuția românilor la mersul actual al lumii. Și între timp – doar păreri.

Părerea mea, deci: lungi cariere de lichele încununate cu laurii puterii – iată visul de aur al politrucului rrromânesc.

Să nu neglijăm aspectul că relația românilor cu faptele este sublimă, atât că lipsește. Nu chiar cu desăvârșire. Dar chiar și așa.

Și asta pentru că, de zeci de ani, adevărul a fost ocolit consecvent. În locul său au triumfat trompetele, tonomatele, oxiurii dindărătul celor mai odioși securiști și penali.

Nevertebratele latră, oxiurii „de presă” dau gură nonstop. Dacă îi desprinzi trei secunde de maro intră în sevraj. Consumă de decenii și nu dau semne că se vor sătura vreodată. Între timp, s-au mutat integral într-o realitate paralelă.

Răstimp, românii s-au uitat în gura tuturor turnătorilor, tuturor prostanilor, tuturor gângavilor, tuturor istericilor, n-a existat neica nimeni să nu pozeze în „jurnalist”. Nefăcând niciodată, nici măcar o singură dată, niciun act jurnalistic. Zero reportaje. Zero portrete. Zero investigații. Nule vocale.

Recomandări

Dorin Tudora, directorul CONPET, plătit cu 14.000 de euro lunar. Și-a prelungit mandatul printr-un șiretlic legal: „Nici n-am reușit să procesez informația”

Și, firește, trimișii speciali ai Securistanului, trimișii zilnic, ba chiar în prime-time, frumos, să-și joace rolul de agitprop fără frontiere.

Mai departe a înflorit specia de speculanți ai bâlciului, instigatori la isterie. Societatea a fost gâdilată la fleac de și-a ieșit din minți și a calmat-o guru din apele reci ale propagandei moscovite. Dar nu orice fleac. Ci fleacul ambalat strălucitor în mare tiribombă de presă.

Nu în ultimul rând, a explodat specia expertului în orice, de la Orientul Mijlociu până la politicile fiscale în postcomunismul târziu. Se dă în stambă pe rețelele sociale. 

Dacă îi cauți de școală nu-și găsesc nicio diplomă, marcei de duzină. Școala încurcă. 

Mai avem și inteligența artificială, care știe totul în locul nostru. La ce păcatele noastre ne-ar folosi școala?

Și în tot acest timp, cine mai caută cu adevărat adevărul are toate șansele să-l găsească în zadar. Faptele și-au pierdut importanța, bun-venit în mileniul al III-lea. Acum adevărul e alternativ, e post-adevăr, e „social”.

Rolul sanitar al mass-media a fost înlocuit și el de show & vrăjeală. Întocmai ca în toate celelalte domenii ale vieții noastre comune. Și atunci, cine să pună presiune pe cine ca să ce?

Recomandări

Rețeaua „Salvador”. Grupul de firme fantomă care a obținut contracte pe bandă rulantă cu o unitate militară din Constanța în plin război la graniță

Nesimțirea iohanissiană a fost o alegere de caracter (lipsă). Prezența nonstop la bodegi media pentru vântură-vorbe e doar cealaltă față a aceleiași monede.

Faptele? Era să zic un cuvânt inferior și referitor la fapte. Fapte ne trebuie nouă, când avem agitprop fără oprire?!