Reforma Statului Român: schimbare reală sau doar promisiuni electorale?

Guvernul condus de Bolojan anunță acum măsuri ample pentru reorganizarea administrației și reducerea birocrației, însă, fără voință politică și fără resurse financiare, toate aceste planuri riscă să rămână doar pe hârtie. Premierul apare seară de seară la televizor, vorbind despre „mari realizări”, cum ar fi restructurarea unor poziții în consiliile de administrație sau economii la buget. Dar aceste mici victorii nu înseamnă, în realitate, reformarea unui sistem parazitat în ultimele trei decenii.

Ce ar trebui să ne așteptăm mai departe? Să primim, zi de zi, „pastile” de reformă? Să nu uităm că, nu cu mult timp în urmă, am mai trecut printr-o perioadă de „Pas cu pas”, care, de fapt, ne-a adus exact în situația actuală.

Pe de altă parte, nu putem să nu ne punem două întrebări esențiale: de ce nu s-a făcut nimic până acum și ce s-a făcut, de fapt? Dacă în 2025 ne găsim în punctul în care spunem „așa nu se mai poate!”, nu suntem, oare, cu toții vinovați? Politicienii, pentru că nu au vrut reforme reale, dar și noi, cetățenii, pentru pasivitatea și lipsa noastră de reacție atunci când trebuia să-i sancționăm.

Pe cine afectează mai mult aceste reforme?

Recomandări

Dorin Tudora, directorul CONPET, plătit cu 14.000 de euro lunar. Și-a prelungit mandatul printr-un șiretlic legal: „Nici n-am reușit să procesez informația”

Privind contextul politic și administrativ actual, unde încrederea românilor în instituțiile statului este la un nivel extrem de scăzut, Guvernul vine cu intenții de reformă care vizează, în primul rând, categoriile deja defavorizate. În această situație se regăsesc mediul privat, care nu au altă opțiune decât să accepte noile măsuri fiscale, dar și elevii, studenții, bugetarii cu venituri mici sau pensionarii.

În ceea ce privește mediul privat, acesta rămâne practic singur, fără protecție, fără sindicate puternice și fără un sprijin real. Antreprenorii și angajații din sectorul privat sunt cei care vor suporta, în final, costul acestor reforme improvizate. Ei sunt expuși unui val de măsuri administrative și fiscale care le pot îngropa afacerile și veniturile. Mai mult, dacă ne uităm la măsurile anunțate privind creșterea taxelor, a contribuțiilor la sănătate (CASS), a impozitelor pe dividende sau a TVA-ului pentru anumite bunuri și servicii, vedem clar că principala masă afectată provine din mediul privat.

Toate aceste categorii rămân fără protecție fiscală și socială, deși nu au contribuit în mod direct la deficitul bugetar, la „sinecuri”, la cheltuieli exagerate sau la gradul ridicat de îndatorare al țării.

Recomandări

Rețeaua „Salvador”. Grupul de firme fantomă care a obținut contracte pe bandă rulantă cu o unitate militară din Constanța în plin război la graniță

Ce reprezintă mediul privat și antreprenorial pentru economia României?

Conform celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică (INS) și ale Ministerului Muncii, publicate în 2024:

• La începutul anului 2024, populația activă civilă (persoanele cu vârste între 15 și 64 de ani) era de aproximativ 7,97 de milioane, dintre care aproape 97% erau persoane ocupate.
• Din totalul salariaților (circa 5,5 milioane), aproximativ 77% lucrau în sectorul privat, adică aproape 4,2 milioane de angajați.
• Alte estimări INS arată că în România există aproximativ 7,7 milioane de persoane ocupate (inclusiv salariați și lucrători pe cont propriu), dintre care peste 80% activează în sectorul privat, ceea ce confirmă o cifră de 6,1 – 6,2 milioane de persoane.

Potrivit Ministerului Finanțelor Publice, în aprilie 2025 erau angajate în sistemul public 1.306.234 de persoane, iar cheltuielile salariale pentru această categorie reprezentau circa 11% din PIB.

O concluzie preliminară ar fi că, în loc să își asume responsabilitatea pentru risipa și jaful din buget, politicienii preferă să împovăreze tocmai partea societății care contribuie cel mai mult la bugetul statului.

Reforma fiscală și gaura din TVA

Un capitol separat, dar esențial în reforma statului, îl reprezintă reforma fiscală, mai ales în contextul problemelor cronice de colectare a TVA, una dintre cele mai importante surse de venit la bugetul de stat. Conform datelor Ministerului Finanțelor, România continuă să înregistreze cea mai mare evaziune la TVA din Uniunea Europeană.

Recomandări

Suma fabuloasă scoasă din fondul de rezervă în 2024 pentru a plăti salariile crescute ale magistraților

Care sunt cauzele principale ale acestor fraude în regimul TVA?

• fraudele de tip carusel, în care firme-fantomă emit facturi fictive pentru deducerea TVA și solicită rambursări ilegale;
• lipsa unui schimb rapid de date între instituții precum ANAF, Vama, Registrul Comerțului și Poliție;
• lipsa controalelor antifraudă bazate pe analize de risc și instrumente moderne precum big data;
• infrastructura IT învechită și lipsa interoperabilității bazelor de date.

Există și alte modele de fraude, larg răspândite:

• Frauda la impozitul pe venit, mai greu de detectat, dar cu efecte devastatoare pentru buget. Lipsa personalului ANAF permite apariția unor breșe în colectare, iar anumite categorii profesionale își deduc an de an 80-90% din veniturile impozabile fără să fie controlate, ceea ce produce pierderi uriașe la buget.
• Activități în care angajatorii evită plata contribuțiilor reale ale angajaților, cum ar fi în service-uri auto, spălătorii auto sau HoReCa, unde este o practică obișnuită ca patronul să scoată dividende în nume personal, să țină angajații pe salariul minim și ca aceștia să primească restul banilor „la negru”, evitând astfel plata taxelor.

Spre exemplu, în România se pot închide firme în mod legal, chiar dacă acestea au datorii mari la bugetul de stat, inclusiv TVA, CASS sau impozit pe profit. Toate acestea sunt posibile din cauza exploatării vulnerabilităților legislative, ceea ce generează un dezechilibru fiscal și concurențial pentru firmele corecte.

Bineînțeles, exemplele nu se opresc aici. Sunt multe alte situații în care se fraudează sume mici, dar la nivel agregat acestea înseamnă pierderi uriașe pentru bugetul național. Atât timp cât aceste practici sunt tolerate de ani întregi, orice încercare de reglementare prin creșterea taxelor va întâmpina rezistență și va stimula găsirea unor metode noi de fraudă, inclusiv o revenire masivă la economia „la negru”, așa cum s-a mai întâmplat în trecut.

Realitate versus așteptări – Încotro merge România?

Deși, la nivel declarativ, politicienii și funcționarii din aparatul de stat vorbesc mereu despre nevoia de reformă, adevărul este că au avut ani întregi la dispoziție pentru a adopta măsuri reale și eficiente, dar au ales să nu o facă. Astăzi, între vorbe și fapte s-a căscat o prăpastie imensă, iar ceea ce se numește „reformă” pare să fi devenit, în realitate, o strategie simplistă și uniformă: „toată lumea trebuie să plătească”, Dar de ce?

Privind înapoi la trecutul recent, este clar că sistemul bugetar a sabotat constant orice tentativă serioasă de schimbare, agățându-se de privilegii și structuri învechite. Protestele și grevele anunțate în ultima perioadă sunt doar cele mai recente forme de șantaj instituțional, menite să blocheze orice transformare de fond.

România se află, fără îndoială, la o răscruce. Între promisiuni și realitate, între discursuri politice și schimbări concrete, diferența este mai vizibilă ca niciodată. Reforma statului nu mai poate fi doar un slogan electoral, pentru că prețul stagnării devine tot mai greu de suportat, atât pentru economia țării, cât și pentru oamenii de rând.

Mediul privat, coloana vertebrală a economiei, este deja sufocat de taxe, birocrație și incertitudine. În paralel, aparatul bugetar, prins încă în structuri învechite și privilegii, frânează orice inițiativă reală de modernizare. Dacă aceste dezechilibre nu vor fi corectate prin măsuri coerente și curajoase, există riscul să intrăm într-un cerc vicios în care reformele sunt anunțate cu surle și trâmbițe, dar nu se aplică niciodată.

Totodată, și cetățenii au un rol esențial în acest proces: fără presiune constantă din partea societății, fără cerințe ferme pentru transparență și responsabilitate, clasa politică va continua să amâne schimbările necesare.

Adevărata reformă nu înseamnă doar tăieri de posturi sau economii punctuale. Înseamnă modernizarea profundă a administrației, digitalizarea instituțiilor, reducerea birocrației și, mai ales, protejarea celor care muncesc și contribuie corect la economia țării. Doar astfel se poate reclădi încrederea românilor în propriul stat.

România are nevoie, mai mult ca oricând, de lideri care să treacă de la vorbe la fapte. În lipsa acestei schimbări reale, riscăm să rămânem captivi aceleași retorici sterile despre reformă, fără ca viața oamenilor sau viitorul economiei să se îmbunătățească cu adevărat.