Războiul aerian amenință să transforme Orientul Mijlociu într-un infern fără sfârșit

Odată cu atacarea Iranului și uciderea unor oameni de știință, înalți comandanți militari, dar și populație civilă, urmat apoi de răspunsul Teheranului, s-a reaprins discuția despre civilizație vs barbarie. Bunăoară, sunt mulți oameni pe la noi care, nici mai mult, nici mai puțin, susțin că bombardarea Iranului este necesară și utilă. De ce? Pentru că regimul brutal al lui Ali Hosseini Khamenei trebuie eliminat. Se vorbește de regim change în Iran. Trecem peste faptul că vorbim de o țară suverană, membră a ONU. Totuși, chiar și în acest context, de schimbare de regim, haideți să vedem ce spun oameni mult mai avizați decât banalii comentatori de pretutindeni.

În Foreign Affairs, Robert A. Pape scrie un articol despre războiul aerian: „Israels Futile Air War. Precision Strikes Will Not Destroy Irans Nuclear Program – or Its Government” („Războiul aerian inutil al Israelului. Precizia loviturilor nu vor distruge programul nuclear al Iranului și nici guvernul său”). 

Robert A. Pape este profesor de științe politice la Chicago University și autorul cărții „Bombing to Win: Air Power and Coercion in War” („Bombardamente pentru victorie: Puterea aeriană și constrângerea în război”).

Recomandări

Dorin Tudora, directorul CONPET, plătit cu 14.000 de euro lunar. Și-a prelungit mandatul printr-un șiretlic legal: „Nici n-am reușit să procesez informația”

Pe scurt, ce spune Pape în articolul din Foreign Affairs? 

Profesorul american subliniază că această campanie militară împotriva Iranului, într-o încercare fără precedent de a înlătura un guvern și de a neutraliza o capacitate militară majoră doar prin forța aeriană, fără intervenție terestră, are prea puține șanse de reușită. Nicio țară, nici măcar SUA, în conflictele din Al Doilea Război Mondial până în prezent, nu a reușit acest lucru doar cu lovituri aeriene. Dar nici măcar Israelul nu a urmărit vreodată o asemenea strategie în conflictele anterioare din Gaza, Liban sau Siria.

Pape scrie că Israelul cade în capcana bombelor inteligente, adică o încredere excesivă în tehnologia de precizie care poate opri avansul nuclear iranian și chiar pot răsturna regimul. Și asta fără asumarea unui război terestru. Această strategie riscă însă să aibă tocmai efectul contrar. Adică întărirea hotărârii în obținerea armei nucleare. Adică va grăbi, nici vorbă de a stopa procesul. 

Prin urmare, distrugerea programului nuclear iranian este aproape imposibilă dacă se limitează doar la atacuri aeriene. Multe instalații nucleare, precum cele de la Fordow și Natanz, sunt amplasate în subteran, la adâncimi inaccesibile bombelor convenționale israeliene. Israelul nu deține bombe de penetrare care ar putea distruge aceste facilități. De altfel, nici nu a încercat încă să lovească Fordow, ceea ce indică limitarea-i tehnică.

Recomandări

LIVETEXT Liderii PNL, mesaj unanim la Congres: Nu mai putem să mințim oamenii. E nevoie de reforme reale / Nicușor Dan: Românii nu ne vor mai ierta

Pape mai spune că și în condițiile în care Satele Unite ar interveni cu armament specializat, distrugerea totală a capacității nucleare iraniene nu poate fi garantată. Mai mult, reactoarele precum cel de la Bushehr pot genera plutoniu, material esențial pentru armele nucleare, iar atacarea acestui reactor ar provoca riscuri uriașe de contaminare radioactivă. Ar putea conduce și la represalii directe ale Iranului împotriva reactoarelor israeliene, precum cel de la Dimona.

Ce ar rămâne atunci? Se mizează inclusiv pe ideea unei schimbări de regim în Iran. Premierul Benjamin Netanyahu spune că regimul iranian este slăbit și ar putea cădea. Tot Pape ne lămurește: istoric vorbind, regimurile nu cad doar prin bombardamente. În peste 40 de cazuri din secolul trecut, de la Primul Război Mondial până la războiul din Golf, campaniile aeriene nu au dus la revolte populare împotriva regimurilor.

Schimbarea de regim presupune nu doar înlăturarea liderilor actuali, ci și instaurarea unui guvern prietenos, eventual marionetă, capabil și dornic să abandoneze complet ambițiile nucleare. Asta indică că e necesar sprijinul intern semnificativ, intervențiile terestre și o rețea locală de aliați locali, condiții pe care Israelul nu le îndeplinește.

Recomandări

Suma fabuloasă scoasă din fondul de rezervă în 2024 pentru a plăti salariile crescute ale magistraților

Similar ca în Irak și Afganistan, naționalismul iranian se constituie într-un obstacol major. Iar atacurile externe tind să consolideze sprijinul populației pentru regim, nu să-l slăbească. Mai mult, eliminarea liderilor teroriști din trecut nu au adus niciodată rezultate favorabile Israelului, pentru că succesorii acestora au fost cel mai adesea și mai radicali.

Prin urmare, ce rămâne din tot acest dans macabru al morții? Conflictul rămâne unul al distrugerii orașelor, deopotrivă Israelul și Iranul lovind zone dens populate, ceea ce va spori numărul victimelor civile. Subsecvent, cetățenii din ambele țări se vor radicaliza și mai mult.

Multă moarte, mult prea multă moarte, iar bombardamentele israeliene doar adâncesc conflictul, alimentând ciclul de violență și instabilitate din Orientul Mijlociu.