Austeritate vs reformă fiscală sau de ce ignoră cei doi candidați la președinție elefantul din cameră – taxarea corectă a capitalului?

De cealaltă parte, Nicușor Dan vorbește și el pe limba corporațiilor: „Din nou, sunt foarte hotărât că societatea românească va face alegerea înțeleaptă între o reconstrucție și o dezbinare, între o economie deschisă investițiilor străine care stimulează investiția și o economie închisă, izolaționistă, care vorbește de naționalizări.”

Se vorbește doar despre austeritate și concedieri, mai puțin despre taxare. Gaura din bugetul public este rezultatul unei opțiuni ideologice persistente, împărtășite de elitele economice și administrative, care consideră taxele un obstacol pentru dezvoltare, descurajând astfel atât îmbunătățirea colectării, cât și reformele fiscale necesare. Declarațiile lui Simion și Nicușor Dan ignoră realitățile aritmetice și economice de bază, sugerând soluții simpliste care, în fapt, nu pot acoperi deficitul bugetar real. După cum s-a exprimat economistul Andrei Mocearov, „istoria fiscală a ultimelor decenii a arătat că colectare bună cu taxe mici nu funcționează” și „trebuie demolat mai întâi mitul că taxele sunt un furt” (România este pe ultimul loc în UE la venituri fiscale, la 13 puncte procentuale de media UE, 27% din PIB pentru țara noastră și 40% din PIB în UE).

Recomandări

Nicușor Dan a reacționat la mesajul lui Donald Trump despre România: „Aştept cu nerăbdare să colaborăm îndeaproape”

Deci despre elefantul din cameră nimic. Iată însă că în SUA oligarhiei din jurul lui Trump se întâmplă lucruri interesante. Primesc de la The Nation, un jurnal american, o invitație să mă alătur petiției Inequality.org intitulată “No More Billionaires? Add your name for a wealth tax” („Fără miliardari? Adaugă-ți numele pentru taxa pe avere”). 

Iată textul petiției: 

„Dragi cititori,

Situația este sumbră în acest moment, în timp ce cabinetul de miliardari al lui Trump preia controlul și direcționează banii către oligarhi.

Dar miliardarii nu au existat dintotdeauna. Putem – și trebuie – să cerem ca averea celor mai bogați dintre bogați să fie limitată…

Adaugă-ți numele la petiția Inequality.org: Fără miliardari. Avem nevoie de o taxă pe avere.

Semnează acum: Avem nevoie de o taxă pe avere.”

Ce (mai) aflăm de la Ineqaulity.org? 

Din 1980, averea ultrabogaților s-a triplat (ajustată pentru inflație). Însă ei plătesc cu 79% mai puține taxe decât plăteau atunci, raportat la averea lor. Cei mai bogați 500 de oameni au încheiat anul trecut cu o avere combinată de 9,8 trilioane de dolari, iar ultrabogații au devenit atât de bogați pentru că au modelat sistemul fiscal după propriile interese.

Recomandări

O rețea de interlopi români ar fi comandat furtul tezaurului dacic de la Muzeul Drents. Un club interzis de motocicliști ar fi implicat

S-a dezvoltat o întreagă industrie a acumulării averii – avocați fiscali, contabili, administratori financiari – care îi ajută pe ultrabogați să evite plata taxelor. 

Economiștii și alți experți sunt acum de acord: cea mai bună soluție este o taxă pe avere coordonată la nivel internațional. La summitul G20 de vara trecută, marile națiuni au convenit „să colaboreze pentru a se asigura că persoanele cu averi extrem de mari sunt taxate în mod eficient.” 

Iată ce se întâmplă în lume, iar nouă aici nu ni se spune nimic în campania electorală de către candidații noștri, chipurile preocupați de soarta țării. Elefantul din cameră, capital-capitalismul și taxarea corectă a acestuia, nu este văzut de nimeni. Excepție anumite grupuri firave de stânga, extrem de marginale și fără impact public. 

Nu trebuie să ne mai ascundem după deget. Dacă vrem ca lucrurile să nu se înrăutățească și mai mult există o singură soluție: taxarea corectă. Așa cum se face ea în Uniunea Europeană. Stimați candidați la președinție, dacă tot vă tot împăunați ca europeni, vă rugăm, fiți europeni până la capăt!

Foto: Vlad Chirea

Urmărește-ne pe Google News